Vineri, 25 septembrie 2015, în Foaierul de Lectură (corp Dacia) al Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I”, s-a lansat cartea Mareea neagră: limba română sub asediu. Greşeli de exprimare în mass media din România (apărută la Editura “Tritonic”), autor Dumitru Borţun. Sunt cunoscute calităţile umane şi profesionale ale Domnului Dumitru Borţun, Conf. univ. dr. la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice – SNSPA şi Preşedinte al Juriului de Onoare al Asociaţiei Române de Relaţii Publice. Competenţa şi pasiunea Domniei Sale pentru cunoaştere, disponibilitatea pentru “construcţia durabilă”, pentru concentrarea pe “comunicarea adecvată” efortului solidar necesar întâmpinării viitorului “neconturat, neîntrezarit” la confluenţa “globalizare-integrare” sunt recunoscute.
Expresia “maree neagră” a fost inventată de un jurnalist de la “Télégramme de Brest”, în contextul unui naufragiu din 1967 (18 martie 1967, dezastru ecologic provocat de petrolierul Torrey Canyon, care s-a lovit de Stâncile Pollard, în largul Cornwall, Anglia). În acel an, Premiul Nobel pentru literatura a fost acordat lui Miguel Angel Asturias (pentru realizarile lui literare vii, adânc înrădăcinate în trăsăturile și tradițiile naţionale ale popoarelor indiene din America Latină), iar la noi în ţară au apărut, de exemplu, cărţi de: Dan Hăulică (“Critică şi cultură”, Editura pentru literatură), Marin Preda (“Moromeţii”, Editura pentru Literatură, 2 volume), Ov. S. Crohmălniceanu (“Literatura română între cele două războaie mondiale”, vol. 1, Editura pentru literatură).
Din nefericire, planeta Pământ s-a mai confruntat ulterior cu femonene fizice cu potenţial de declanşare a unor catastrofe în diferite regiuni, autorităţile fiind obligate să ia măsuri operative de minimizare a gravităţii efectelor cauzate de “mareea neagră”. În cartea mai sus amintită este vorba de minimizarea gravităţii efectelor cauzate de “mareea neagră” generată de greşelile de exprimare în mass media din România. După cum se ştie, mass media – medii (de comunicare) în masă (ansamblu de mijloace și modalități tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice) – au un rol important în societate, putând influența judecățile de valoare. Dumitru Borţun atrage atenţia atât asupra lipsei deprinderii de a medita asupra instrumentului folosit în comunicare, cât şi asupra indiferenţei, ignoranţei şi dispreţului care se generalizează şi avansează ca o “maree neagră” (consecinţele acesteia asupra sistemului “ecologic” fiind devastatoare şi uneori ireversibile).
Studii valoroase efectuate peste Ocean au identificat de-a lungul timpului o serie de probleme cum sunt: erori necorectate în mod regulat, niveluri ridicate de inexactități, acoperire slabă a aspectelor importante, confuzie în materie de mediu înconjurator şi de educaţie, senzaţionalism, atenţie de scurtă durată etc. În acest context a fost citat, de exemplu, un fost jurnalist de la The New York Times (câştigător al Premiului Pulitzer), care argumenta că atunci când vine vorba de a se uita la el însuși “câinele de pază al societății” devine un “miel”.
Astăzi, fiecare client/beneficiar/utilizator “navighează” pe mai multe canale, fiind chiar utilizate şi mobilizate toate canalele posibile (“omnicanal”). Fiecare persoană dintr-o organizaţie reprezintă în acest context un adevărat steward al culturii de brand a organizaţiei (conectivitatea fiind esenţială, iar experiența clientului întâmplându-se de-a lungul unui set tot mai divers de puncte de interacțiune între client şi organizaţie).
Dumitru Borţun ne invită la lectură, pledând cu argumente convingătoare pentru o gândire limpede şi o exprimare în consecinţă, coerentă şi riguroasă, cu o structurare a textului în mod adecvat, armonizând limbajul cu logica şi cultura cu deontologia profesională, având proprietatea termenilor utilizaţi. Domnia Sa ne oferă o carte îndrăzneaţă şi sistematică, exprimând convingerea că: „limba înseamnă mai mult decât un instrument de comunicare, ea fiind şi un instrument de cunoaştere şi autocunoaştere”. Insistând asupra faptului că nimeni nu este imun la greşeli, că important este să ne conştientizăm greşelile şi să le corectăm, adică să ne perfecţionăm, autorul îşi exprimă speranţa că el însuşi va avea de învăţat în urma reacţiilor care vor apărea.
