La Mulţi Ani România! La Mulţi Ani Domnule Preşedinte al Academiei Române!

În ziua de 19 Februarie 2021 am amintit, într-un context semnificativ – << Dezbatere, Lecţii de reţinut: “Studiul istoriei economice şi importanţa înţelegerii trecutului” (https://www.crd-aida.ro/2021/02/dezbatere-lectii-de-retinut-studiul-istoriei-economice-si-importanta-intelegerii-trecutului/ ) –  cum în ziua de 24 ianuarie 2021, Preşedintele Academiei Române, Academicianul Ioan-Aurel Pop a adresat un “Mesaj la aniversarea Unirii Principatelor Române”(TRINITAS TV: https://www.trinitas.tv/mesajul-acad-ioan-aurel-pop-presedintele-academiei-romane-ziua-unirii-principatelor-romane/) în care a subliniat, de la bun început, următoarele: cum eram desprinşi să sărbătorim cu bucurie, cu decenţă şi încredere, iar acum ne aflăm în contextul unui cataclism natural (pandemia); istoricii au menirea să stabilească adevărul (acel adevăr omeneşte posibil) şi să nu-l obtureze cu pretexte variate; se cuvine a face diferenţa între a influenţa şi a crea.

În ziua de 28 iunie 2021 am salutat prezentarea publică a cărţii „Pandemia. Constrângeri şi oportunităţi economice”, la Academia Română (https://www.crd-aida.ro/2021/06/prezentarea-publica-a-cartii-pandemia-constrangeri-si-oportunitati-economice-la-academia-romana-28-iunie-a-c/ ), reamintind următoarele: Academia Română a fost, este şi va fi simbol al spiritualităţii, un forum al consacrării, un spaţiu al cercetării fundamentale; cuvântul este comunitate de spirit, cum a argumentat cândva Academicianul Dumitru Staniloae, atrăgându-ne şi atenţia asupra necesităţii existenţei simţului conştient al rânduielii, al frumosului, pentru a face un lucru aşa cum trebuie, în comuniune bucuroasă.

Cu prilejul sărbătoririi, în acest an, a Zilei  Naţionale a României, Preşedintele Academiei Române, Academicianul Ioan-Aurel Pop (https://ro-ro.facebook.com/ioanaurel.pop ), ne-a reamintit acea “undă de autenticitate, de simțire colectivă pentru binele public, de încredere în valorile comune. Oamenii de bun simț știau să deosebească propaganda de realitatea genuină… Ne descumpănesc – dincolo de grijile materiale – „corectitudinea politică” și anularea culturii tradiționale… am putea arăta că ne pasă și de noi și de alții, ne-am putea îndrepta gândurile și conduitele, ne-am putea face un pic de ordine prin case, ne-am mai primeni curțile și ne-am mai strânge la un loc sufletele. Secretul sărbătorilor este adesea apropierea inimilor, înlocuirea monologului cu dialogul, grija față de semeni („Și nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun”). Nu putem schimba noi lumea cea mare, dar pe aceea din jurul nostru o putem schimba într-o oarecare măsură… Suntem „condamnați” („de lege și de datini”, cum ar spune un poet uitat) să ne bucurăm de Ziua Națională. Iar dacă nu ne putem bucura, suntem obligați de buna cuviință să nu hulim. Poate că bucuria ne va îndrepta faptele spre bine. Să luăm aminte și „să ne bucurăm, așadar!” (Gaudeamus, igitur!). La mulți ani, România!”